Sunt ceva ani de cand am terminat designul industrial. O scoala pe care am facut-o tarziu, la 27 de ani, si care in mod direct, sau pe calea oficiala nu m-a invatat cine stie ce. Dar la o scoala de profil ai avantajul ca te intalnesti cu altii care au aceleasi preocupari. In plus pe acolo mai apar din cand in cand designeri adevarati, unii te pot mișca din loc. Spre sfarsit am avut o idee pe care am mizat pentru a putea ramane in tara. A mers. Dupa niste incercari ratate de a convinge mari producatori de incaltaminte sa lucram impreuna, am decis sa fac ceva pe cont propriu. M-am axat pe lucruri simple, a caror realizare nu ar fi presupus tehnologii sofisticate si angajati. Am vrut sa fac huse pentru smartphone-uri si pentru tablete. Prin urmare mi-am luat o masina de cusut si vreo doua bucati de piele, ata, un cutter, le-am gasit loc in sufragerie si aia a fost. Nu pot sa spun ca a mers, dar lumea din jur a vazut ca lucrez cu piele de calitate(nimerisem o piele crast foarte placuta la atingere, de calitate excelenta) si au inceput sa-mi ceara diverse chestii. De la portofele la curele de ceas si alte accesorii. I-am ascultat si le-am facut ce au dorit, erau produse execrabile, pe care le-a salvat calitatea materialului. Sa nu fiu insa inteles gresit, eu imi dadeam silinta sa iasa foarte bine. Daca m-a salvat ceva, m-a salvat respectul pentru client, pentru banii lui, care sunt munca lui. Cred ca Dumnezeu îți deschide ușile cand pleci la drum 100% dedicat, asumat. Stateam in Titan. Ca sa personaliez produsele, dimineata le croiam, bagam bucatile intr-un ghiozdan si ma duceam cu bicicleta in centru la ateliere de gravura. Cateodata greseau si trebuia sa fac doua drumuri. Produsele intarziate, pe care n-apucam sa le pun la curier, erau livrate de mine, cu bicicleta. Pe masura ce vindeam reinvesteam in materiale, ustensile si platforma online. Clientii s-au inmultit, am incercat si cred ca am reusit in mare masura sa armonizez cunostintele si pasiunea mea cu dorintele lor din ce in ce mai diverse. Aveam un site unde erau prezentate la un loc toate proiectele si schitele posibile. În urma sfatului pe care l-am primit de la un designer român(Ștefan Barutcieff) - Strange-ti si tu lucrurile intr-un loc, prezinta un singur lucru - am ales sa raman cu marochinaria, și s-a nascut site-ul. Finisajele produselor s-au slefuit pe parcurs, m-am ferit de tipul de produs arogant, sofisticat, care iti impune o anumita tinuta. Prefer stilul tanar, curat, casual, materialul natural ridat, pielea full-grain, marginile naturale(nevopsite), aspectul rebel dar pe cat se poate de neutru. Am ramas deschis spre designul de orice tip si colaborari cu producatori din orice domeniu, dar traind pe fuga, mereu adapdanu-ne la viteze tot mai mari, e greu sa le faci pe toate.
Acestea fiind spuse, astept parerile voastre si sugestii de teme sau obiecte viitoare.
